Pentru mulți dintre copiii din comunități marginalizate, hrana oferită la școală reprezintă poate cea mai consistentă masă din ziua respectivă. Este vorba mai ales de comunități de romi precum cele din zona Pata Rât.
Pentru mii de copii din județul Cluj, programul ”O masă caldă” reprezintă un motiv foarte puternic pentru a frecventa școala. Mulți dintre ei provin din comunități sărace ori marginalizate, iar alimentele primite prin acest program reprezintă, poate, cea mai bună masă din ziua respectivă. În total, 54 de școli au fost incluse în acest program. Unele dintre ele sunt din zona de munte, iar altele din sate sărace din zona de câmpie. Așa ar fi școli din comune precum Beliș, Gilău, Mărișel, Câțcău, Chiuiești, Ciurila sau Valea Ierii, potrivit Radio România Actualități.
Însă există și școli din mediul urban, precum cele din Dej sau din Huedin, care au elevi din comunități sărace, mai ales romi. În această situație se află și patru școli din Cluj-Napoca, acolo unde învață mai ales copii din comunitatea de la Pata Rât, din apropierea gropii de gunoi a Clujului. Acolo, multe familii locuiesc în barăci improvizate sau în containere, iar veniturile părinților provin mai ales din munci prestate pentru companiile de salubritate ori din reciclarea unor obiecte extrase din gunoaiele la care au acces. În cazul muncipiului Cluj-Napoca, de programul ”O masă caldă” beneficiază mai mult de 3.100 de copii. Consiliul Local a suplimentat cu suma de 3,5 lei de zi alocarea financiară pentru hrana fiecărui copil în parte, astfel că acești copi beneficiază de hrană în valoare de 20 de lei pe zi.
Ceea ce a început în 2016 ca un proiect pilot timid în 50 de școli a devenit astăzi, în 2026, una dintre cele mai importante pârghii de protecție socială din România. Programulhrănește zilnic peste un milion de elevi, însă drumul de la intenția guvernamentală până la farfuria din fața copilului rămâne marcat de inegalități regionale și provocări de infrastructură.
O investiție în viitor, nu doar în nutriție
Obiectivul programului este dublu: combaterea excluziunii sociale și reducerea abandonului școlar. Datele Ministerului Educației din ultimii doi ani confirmă o tendință clară: în școlile din mediul rural unde masa este asigurată, prezența la cursuri a crescut cu procente cuprinse între 15% și 25%. Pentru mulți copii din zonele defavorizate, această masă rămâne singura masă completă a zilei.
Geografia inegalității: catering vs. cantină proprie
Deși bugetul alocat per elev a fost indexat în 2025 pentru a acoperi inflația, calitatea mesei variază enorm în funcție de infrastructura școlii:
-
Școlile cu tradiție: Unitățile care dețin cantine proprii reușesc să ofere mâncare gătită pe loc, caldă și diversificată. Aici, „masa caldă” este cu adevărat un standard de excelență.
-
Școlile „la pachet”: În mediul rural, unde majoritatea școlilor nu au spații de servire sau bucătării autorizate, elevii primesc adesea un „pachet alimentar” (sandviș și fruct). Deși respectă normele nutriționale, acesta nu substituie beneficiile psihologice și nutriționale ale unei mese gătite.Standardele Nutriționale: Lupta cu „junk food-ul” invizibil
O noutate a anului 2026 este monitorizarea digitală a meniurilor. Printr-o platformă integrată, nutriționiștii desemnați de inspectoratele școlare verifică zilnic listele de ingrediente pentru a se asigura că sunt respectate proporțiile de proteine, fibre și vitamine, limitând drastic sarea și zahărul.
Provocările: birocrația și licitațiile blocate
În ciuda finanțării, programul s-a lovit constant de „zidul” achizițiilor publice. În multe localități din țară, copiii au început anul școlar fără masă deoarece licitațiile au fost contestate sau nicio firmă de catering nu a dorit să livreze în sate izolate pentru suma alocată.
